Sfaturi pentru doritorii de facultăţi prin Anglia

Eu nu am reuşit să găsesc pe net un ghid clar, concis, care să explice totul, şi am cam avut nevoie să mă descurc singur într-o parte destul de mare a procesului, aşa că o să mă apuc să scriu aici un mic ghid, o listă de sfaturi, pentru cei interesaţi.

I. Preliminarii

Englezii sunt mai ciudaţi de felul lor, cer nişte chestii care pe la noi sunt cam exotice. Aşa că e bine ca oricine îşi pune în gând să facă ceva de genul ăsta e bine să se hotărască din timp, clasa a unşpea CEL TÂRZIU. Eu m-am hotărât târziu şi s-a simţit. În fine. În primul rând, pe formularul UCAS se trec şi locurile de muncă, deci e bine să îţi faci rost de un loc de muncă, un giob de vară, ceva, cu acte în regulă. În cel mai rău caz, pune de vreo combinaţie, ceva. Plus că ei fac voluntariate, şi e bine să ai şi de-astea în palmares. E bine să scapi de grijile astea cât mai repede, pentru că sunt chestii „colaterale”. Cam orice ajută. Eu, spre exemplu, am fost vice-preşedinte în consiliul elevilor (pe scurt: făceam act de prezenţă la şedinţe) un an şi am fost la o dezbatere pe tema legii educaţiei (care a fost cam degeaba), dar fix de dezbaterea aia am fost întrebat la un interviu la Oxford.

Altă chestie importantă este examenul de limba engleză. Şi aici am câteva sfaturi.

1. Dacă eşti deştept şi ştii că poţi, nu da CAE. E cea mai mare prostie pe care o poţi face. Eu am dat CAE în a zecea şi l-am luat cu 95. Şi acum regret că nu m-am dus direct pe un CPE, pe care îl luam cu 80-85 cu aceeaşi pregătire (deci tot cu A). Deci dacă ţii neapărat la un examen Cambridge, dă direct CPE. Trage oleacă mai tare şi ia-l, are recunoaştere mai mare decât CAE, şi indică şi faptul că eşti mai barosan.

2. Dacă nu vrei să dai Cambridge (sau ai făcut ca mine şi ai dat CAE şi o universitate la care ţii morţiş să ajungi nu îl recunoaşte, gen cere minim CPE cu C şi nu echivalează cu CAE cu A) ai alte alternative. O dată, există IELTS. Eu nu l-am dat că, din ce am citit, pare mai greuţ ca TOEFL, şi mai scump. Eu am dat TOEFL, pe care îl recomand pentru că e mai simplu, şi sunt convins că oricine preferă un rezultat echivalent obţinut cu mai puţin chin. În general, 105/120 la TOEFL (care costă, şi ăsta, cam 180 de dolari dacă ţin bine minte) te duce absolut oriunde şi se obţine fără un efort prea mare, chit că cică se preferă IELTS.

Continuăm mai încolo.

Anunțuri

~ de Ion pe Decembrie 28, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: