Altă observaţie

Mi se pare un pic ciudat că am ajuns să gândesc aşa, mai ales fiindcă nu pot să zic nici că sunt genul de om încuiat, nici genul care nu vrea să cunoască. Poate, cine ştie, ajung ca Unabomber, tâmpitul care trăia într-o cabană în pădure şi trimitea prin poştă bombe unor profesori universitari. Ideea e aşa: lumea contemporană mi se pare un loc din ce în ce mai plăcut pentru viaţa de zi cu zi.

Cititorule, după ce te-ai gândit „ce naiba mai vrea şi medievalul ăsta”, ascultă şi argumentele lui. Să luăm, de exemplu, psihologia. O fi din cauză că nu sunt un adevărat cunoscător, dar conform psihologiei de la început de secol, cam orice ţi se întâmplă în copilărie o să aibă consecinţe la maturitate. Hai să zicem că faci un copil. Mândria vieţii tale, tanana, tot tacâmul. Bun, ai plod. Acum gândeşte-te că, o dată, îţi scapă o piatră în parbrizul de la maşină şi îi arzi două palme la fund, în spiritul corecţiei. Ei bine, unu: de unde ştii ce consecinţe o să aibă palma dată prea sus sau prea jos, şi doi, ştiind că fiecare păţanie din copilărie influenţează caracterul de la maturitate (şi poate o să aflăm şi exact în ce fel), nu ar deveni plictisitor? Să ştii mereu că totul e predestinat? La fel şi la ideea cu copiii proiectaţi şi „programaţi genetic”. Ce faci, te complaci în a crea un individ absolut identic cu milioane de alţi indivizi sau aduci pe lume un inadaptat?

Plus că acum nu prea mai alegi un lucru de unul singur. Păi, dacă eu vreau să îmi schimb becurile de la maşină, întâi mă apuc şi citesc vreo 60 de pagini (deci pe la 900 de replici) pe un forum, ca să ştiu ce e bun şi ce nu, şi eventual mă trezesc că am citit degeaba şi nu pot trage nici o concluzie. Şi cam la fel procedezi la orice, lumea tinde convergent către un loc în care, înainte să trebuiască să iei o decizie, cercetezi sute de pagini pe forumuri sau întrebi; din nou exagerez, dar mi se pare de un haz cinic superb ideea ca tu, omul care a sunat la pompieri, să mori într-un incendiu, numai pentru că pompierii din faţa casei tale sunt adunaţi în faţa unui iPad citind un thread pe un forum, „Apă sau spumă? Părerile utilizatorilor”, încercând să se decidă cum să-ţi stingă incendiul.

Rezumând, parcă cu progresul ăsta viaţa omului devine, deodată, un set finit de variabile, deci mult mai controlabilă. Nu zic că am dreptate, dar mă gândesc că, în cele din urmă, aşa vom ajunge (eventual chiar cum a scris Aldous Huxley în Brave New World), şi vom duce o viaţă extrem de sterilă şi de plictisitoare. Din nou, oi fi greşind, da’ de la o vreme mă tot gândesc la treaba asta, o fi venind din fatalismul mai mult sau mai puţin mioritic.

Anunțuri

~ de Ion pe Ianuarie 11, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: