O radiografie a şcolii româneşti

La două săptămâni, aproape, după ce am ieşit din Bac, şi la aproape 2 luni de când am părăsit şcoala, animat fiind şi de multitudinea de ştiri nemulţumite despre promovabilitatea redusă de la examenul de maturitate, mă gândesc că ar fi o idee să scriu, în câteva rânduri, ce nu mi-a convenit la şcoala românească, din postura mea de om care se pregăteşte să zboare peste mări şi peste ţări.

Nu vreau s-o dau p’aia cu „învăţământul românesc este excesiv teoretizat”. Nu o dau pentru că este, în mare parte, foarte bine că e aşa. Bineînţeles, când mă gândesc că, la vârsta mea, tata repara televizoare, sunt invidios, dar învăţământul nostru teoretic, aşa cum e el, pregăteşte indivizi foarte puternici. Din păcate, însă, sabia şcolii mai are un tăiş: într-adevăr, multitudinea de materii îi poate echipa pe cei care învaţă (dacă au norocul de a prinde şi câte un profesor pe care să îl vadă ca pe un mentor – nu în sensul de „om care freacă menta”) cu un bagaj enorm de cultură generală care, iniţial, pare inutil, dar care se simte, după aceea, în situaţii enorm de variate. Spre exemplu, mie îmi place berea pentru că atunci când stai la o bere, te întinzi la vorbă. Folosind bagajul de cultură acumulat în şcoală, când o să stai la bere cu oameni care discută despre ce a făcut regele Carol sau despre cât de tare seamănă Ilie Moromete cu Marin Preda, nu o să te simţi dat la o parte.

Celălalt tăiş este mult mai ascuţit din punct de vedere al economiei educaţiei. Nu mulţi sunt în stare să ţină pasul. Marele dezavantaj al sistemului românesc este că nu îi echipează pe aceşti „mulţi”, mai înceţi decât vârfurile, pentru viaţa de zi cu zi. Practic, se predă mult şi se cere mult, dar nu toţi pot ţine pasul. Nu toţi pot ţine pasul, dar se tot trece cu vederea… şi aici avem o problemă. De-aia atât de multă lume nu mai poate să scrie verbe ca „şti” sau „scrie” calumea. Cunosc personal exemple de oameni care au luat 10 în bac la română şi habar n-au să scrie corect. Greşelile astea sunt penalizate foarte puţin, deşi eu, dacă aş fi profesor de limba română, aş pica fără drept de apel pe oricine îmi scrie aşa. Şi aici nu e neapărat vina elevului: e vina celor care concep, pentru că dacă elevul ar fi bătut la cap în liceu să scrie corect, fie şi o oră pe săptămână, în loc să se chinuie cu comentarii literare (care, la o adică, au şi ele farmecul lor), nu ar mai ieşi atâţia analfabeţi din licee bune.

Apoi, ni se inoculează ideea că trebuie să avem medie mare. De ce? Pentru că pitong. Nu trebuie să ai medie mare în liceu. Nici măcar nu trebuie să treci bacul. Auzisem la radio cândva un lucru, că oricine avea, în anii 30, bacul luat, deja era un intelectual de nivel mic spre mediu. Azi să ai bacul nu înseamnă nimic, pentru că foarte mulţi îl au. Cunosc o individă de o seamă cu sora mea, în Franţa, care nici nu şi-a bătut capul cu studii superioare: acum e coafeză. Cam la fel ar trebui să fie şi la noi: după gimnaziu să poată cine vrea să intre în liceu, să înveţe, să se ducă spre facultate, şi cine nu să înveţe o meserie. Într-un fel, cam avea dreptate Băsescu: ne facem o ţară de intelectuali. Păcat că mulţi asemenea intelectuali sunt numai copii de rigips. Şi, vorba aia, mai trebuie să existe şi oameni care să prăşească.

În liceu m-am plâns mult de volumul enorm de muncă. Şi acum mă gândesc cu groază la benzen, metan şi hidrocarburi şi la cum mă gândeam că mă prinde profa şi îmi iau nota mică. Am avut noroc. Dar volumul ăsta mare, oricât ar fi de greu de susţinut, a avut, şi el, utilitatea lui în formarea mea ca elev şi viitor student, şi, de ce nu, ca om. Şi nu doar direct: când interacţionezi şi cu alţii care au acelaşi volum mare de muncă, se formează o altă latură a omului, anume caracterul. Alături de mai mulţi oameni la fel de stresaţi, te formezi. Îmi vine greu să cred că, în şcoli cu nivel de muncă mai redus, se pot forma caractere la fel de puternice ca acelea pe care le-am întâlnit în clasa mea. Mai e şi principiul „ce nu te omoară, te întăreşte”… exagerat, un pic, pentru prezenta argumentare, dar la fel de valabil.

Anunțuri

~ de Ion pe Iulie 17, 2011.

10 răspunsuri to “O radiografie a şcolii româneşti”

  1. Sunt de parere ca(si exista dovezi,in mod special,in privinta stiintelor exacte) elevii si,cred eu,si studentii romani au parte de mult mai multa materie de invatat decat cei de peste hotare.Ca sa ma fac inteles,vreau sa spun ca noi invatam(sa zicem) inmultirea,iar francezii invata cum se citeste „numarul si cifra 5(adica cinci:D)”.Asta este o parte chiar benefica,dar numai in momentul in care exista si DISCIPLINA(la drept vorbind,nu prea exista persoane care sa se auto-motiveze si nici prea multi profesori care sa isi bata capul cu disciplinarea elevilor).Nu dau vina atat de mult pe parinti cat pe profesori,deoarece elevii stau cam 6-7 ore la scoala,cateva ore in teme,luat masa si alte chesti rudimentare(deci cea mai mare parte din timp o petrec cu profesorii,si aici ma refer strict la adulti),iar parintii…dupa ce se intorc de la servici,numai de disciplinat copii nu au ei chef(multi parinti sunt indreptatiti sa faca asta).In orice caz,este doar o generalizare a cum elevii au invatat 10-15 comentarii mot-a-mot pentru un examen la romana,iar apoi au uitat totul(repet,doar o generalizare).Se afirma doar cei care isi impun un alt tip de pregatire pentru viata.Si atat.

  2. Sebi, se invata mai mult in afara.De ex., la comp sci, se face echivalentul primilor doi ani de la poli din bucuresti+ inca ceva. Presiunea este mult mai mare, dar focalizata punctual, nu se disipa pe prostii.

  3. Am mentionat ca doar cred eu ca si studentii patesc astfel.Ma refeream,in mare parte,la liceeni si la majoritatea materiilor,pentru ca sunt,dupa cum spui si tu,obiecte de activitate care,peste granite,se dezvolta mai rapid in randul studentilor,si probabil si al liceenilor.Si,oricum,mai multa relevanta are acel lucru la care te referi tu:”Presiunea este mult mai mare, dar focalizata punctual, nu se disipa pe prostii”.Este principalul element care ne diferentiaza de cei din afara.

  4. hidrocarburi…sunt siguuuur…te-au ajutat maxxxim.Fie vorba intre noi, din cate stiu coreea de sud are cel mai mare procent la capitolul oameni cu facultate.A evoluat foarte repede, si am impresia ca se descurca un pic mai bine ca noi.Da nu toata lumea trebuie sa ia bacul, dar depinde ce fel de societate ne dorim, poate aceasta ar trebui adaptata astfel incat oricare sa doreasca sa ia bacul si sa intre la facultate.(unde sa se dea subiecte pe bune, nu chestii simple ca sa poata sa-si faca cifra de scolarizare facultatea, ca implicit sa primeasca mai multi bani….sau vezi Spiru Haret:a III-a din lume dupa numarul de studenti, dar n-a auzit nimeni de ea(cred ca si multi dintre cei care au diploma de la ea n-au auzit de ea))

  5. In coreea de sud sunt din ce in ce mai multe sinucideri in randul tinerilor din cauza presiunii la care sunt supusi inca de la gradinita sa fie cat mai performanti. Burnout pana in 30 de ani, departe de idealul meu.
    Unii se sinucid pentru ca nu au intrat la o universitate de top, echivaland cu ratarea in viata, altii au intrat dar clacheaza dupa cativa ani in campul muncii unde frecvent se sta pana noaptea tarziu. Unii nu se sinucid, mai prelungesc agonia cu diverse tipuri de medicamente din familia prozac… ce viata e asta?
    Bine ca n-am prins sistemul asta, proful meu de romana imi scadea constant 1 punct pentru scris urat si unul pentru ca nu am intonatie, n-am avut niciodata mai mult de media 8. La biologie profa nu dadea 10 nimanui, niciodata. Se auzea ca ar fi avut o singura data 10 o tipa care dadea la medicina :).

  6. Cunostintele nu trebuie sa ne stapaneasca,noi trebuie sa le stapanim pe el.Dupa calculele mele 98% din ce se invata la scoala sunt lucruri total inutile,unii au fost invatati ca e bine asa,ca atunci cand esti in societate sa ai opulenta intelectuala,e bine sa stii ce e cubismul,cum e romanul Levantul ,cine a castigat razboiul de 100 de ani sau ce structura politica avea China inainte de razboi.Ca cica asa intelegem mai bine lumea.Parerea mea e ca singurul lucru care conteaza cu adevarat in viata e sa fii spontan,creativ si sa te bucuri de ceea ce ai dobandit prin experienta,nu prin tocilarie.Si aici vorbesc tot din experienta,pentru ca la liceu aveam aspiratii de a fi bun la toate dar asa n-am ajuns departe.
    Revenind,parerea mea e ca toate studiile de genul geografie,istorie,religie,stiinte sociale sa fie incluse intr-un pachet,de preferinta optional,limbile(inclusiv romana) sa fie incluse in alt pachet,un altul cu stiintele naturii(pachet deluxe),altul cu desen/muzica/arhitectura/dans/ed.fizica(optional) iar materiile de profil(chiar si romana)dar aici vorbesc de profil real,tehnic/vocational sa fie tratate separat.La noi e stilul societatii si individului multilateral dezvoltate pastrata dintr-o perioada de care nu vrem sa vorbim si care are avantaje doar pentru o singura categorie,nehotaratii.Dar ei trebuie sa fie ajutati sa-si gaseasca placerea in ceea ce fac,sa fie consiliati(cum a fost si cazul meu),cand de la matematica pe care am facut-o 12 ani cu multa perseverenta,am renuntat pentru altceva care se muleaza pe structura intima si anume psihologia iar matematica o mai fac ocazional.

  7. Mi-au facut rau comentariile astea, ma intristeaza sa tot vad aceste mentalitati croite pe calapoade (ca sa fiu corect, exceptie face aici emma – fenomenul despre care vorbeste este destul de raspandit in estul si sud-estul Asiei, la indieni situatia nu e mult diferita). Articolul tau imi place, Ion, intr-adevar, daca treci prin scoala macar cu o ureche pe jumatate deschisa, vei avea intotdeauna subiecte de discutie un pic mai cultivate decat firul de iarba de la piciorul broastei. Despre caracter iarasi este bine punctat, nu sustin mediile competitionale tocmai din cauza ca dau nastere unor indivizi… suspecti moral, sa zicem. „Individul multilateral dezvoltat” este o sintagma eronata, societatea noastra nu produce nicidecum asa ceva, asemenea oameni sunt din ce in ce mai rari si de obicei de gasit mai degraba in domeniul artistic in ultima vreme (si in afara de Andy Warhol ma abtin sa mai dau exemple ca oricum probabil cineva se va ofensa numai cu exemplul acesta). Cealalta specie de indivizi „completi” (cei renascentisti, la care l-as adauga si pe Edison) imi scapa, nu-i mai vad… I-au ucis computerele si simularile. De fapt, am impresia ca ucid gandirea cu totul, sunt putini oameni in „bransa” mea daca pot sa-i spun asa care au ceva de spus in afara de codat, dar la asta aspira oamenii astazi, iar in final ajungi ce iti doresti daca esti ambitios. Cat de trist mi se pare sa iti stabilesti un asemenea obiectiv, insa, e irelevant. Ioane…tin-te bine si ramai om pe oriunde te-ai duce! Mult succes! 🙂

  8. au luat 10 la bac sau li s-a dat 10 ? ca e mare diferenta….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: