Robinson de România

De o săptămână locuiesc în ţara mea adoptivă, recte Marea Britanie. Mai precis Anglia. Am ajuns în Oxford după un zbor de trei ore cu Blue Air (care au fost cea mai ieftină opţiune: dus-întors cu bagaj 550 de lei, dar care au un site sub orice critică – a trebuit să mă chinui vreo trei ore să îmi cumpăr bilet, că făceam ce făceam şi refuza să primească numărul paşaportului meu – dar dacă îi dădeam date greşite, le lua imediat). Câteva remarci: aeroportul Băneasa este mic. Mi s-a părut cam cât gara din Buzău. Deci foarte mic. Luton e imens pe lângă el. Absolut enorm.

Englezii au curse de autocar pentru toate oraşele. Sunt cam piperate la preţ, dar au nişte autocare de stă mâţu-n coadă. Pe lângă camerele de supraveghere atât de tipice englezilor (de fapt, se găsesc pe fiecare semafor), au scaune de piele cu centuri de siguranţă, wifi şi – atenţie – veceu. Şi nu e închis, ca la autocarele româneşti. E funcţional.

Oxford – plin de turişti. Oraşul nu e foarte mare, partea centrală, cel puţin, nu e, iar preţurile sunt cam piperate – poate doar la apă e mai ieftin, că am luat un bax de 12l de Ashbeck (care nu e genială, e chiar un pic nasoală la gust, dar m-am obişnuit) cu 1.85 lire. Berea, însă, e scumpă… iar cea mai ieftină e Carlsberg. O chestie foarte simpatică e că am tot auzit că englezii care au camera mai la stradă, la noi în colegiu (care e chiar pe strada mare, circulată) se plâng de zgomot. Eu mereu am considerat că în Marea Britanie e prea linişte… aşa că nu pot decât să mă bucur că am camera chiar lângă staţia de autobuz. 😀

Vorba vine camera: am o cameră de mărime ok şi una mare, un birou, de fapt. Cam risipă de spaţiu, mi-ar fi fost mai comod să am baia în cameră, nu chiuveta în dormitor, closetul pe mini-holul meu, împărţit cu încă 5, şi duşurile la beci. Pe de altă parte, niciodată nu am văzut să fie coadă la washington club sau la duşuri. Costă cam 110 lire pe săptămână, dar în cele 2 camere am net, curent, căldură, un radiator electric, frigider… deci îşi merită banii, mai ales că suntem, totuşi, în Anglia. La cantină, cam cu 11 lire pe zi, am acces la 3 mese. Şi la noi, la University College, se face mâncare destul de bună: până acum am avut parte de fish’n’chips, cheeseburger, spaghetti, carne de vită, cârnaţi, şuncă prăjită, ouă, somon afumat, cartofi de o grămadă de feluri, o grămadă de salate, deserturi, şi, evident, multă fasole. Care chiar a început să îmi placă, cu toate că în ţară nu prea mâncam aşa ceva.

Săptămâna asta am avut parte de cazare şi mâncare gratuită, fiind Maths Week, un pre-curs de matematică făcut să ne pregătească pentru atmosfera de universitate. S-au tratat subiecte destul de variate, de la algebră, la numere complexe, matrici, ecuaţii diferenţiale, funcţii hiperbolice, şi chiar demonstraţii cu epsilon-delta. Mai ales la ultimele mi-am luat foarte în serios misiunea de a demonstra că românul e şeful… îmi place să glumesc zicând că am speriat chinezoaicele cu câtă matematică ştiu. Aşa că, români, dacă ajungeţi la Oxford, aveţi un avans enorm la capitolul matematică.

După Freshers Week, o săptămână de program de timp liber, începând de mâine, începem primul trimestru, de 8 săptămâni. Din ce am primit, o să am 10 ore de curs (2 la informatică, 8 la matematică), 2 ore de laborator la informatică şi 5 ore de tutoriale (chestia care face Oxbridge unice: un fel de seminare cu un profesor şi 2-3 studenţi). Am avut parte de cină formală, o chestie faină la care toată lumea vine la costum, şi cu 7 lire ai parte de 2 feluri de mâncare foarte bune, aşa, stil „fine cuisine”, desert şi 2 pahare de vin, la care se zice rugăciune înainte… e o chestie foarte faină. Ah, şi încă o chestie de Oxford, mi-am luat şi eu o robă şi o tichie pătrată. Foarte şmecheroasă.

Închei cu nişte Brotips de la un om care abia a ajuns: nu luaţi shaving adapters. Au o siguranţă de 1A care se arde instantaneu. Bani aruncaţi pe fereastră. Eu am luat în ideea că o să o schimb, dar alte siguranţe nu au intrat în ea. Şi pentru telefoane mobile, recomand T-Mobile: cu 10 lire credit, primeşti lunar 100 de minute moka în UK, apelurile în România costă 15p/min, SMS-urile la fel, iar în Anglia 20p/min (mai puţin ca la alte reţele) şi SMS-ul 12p.

Ne mai auzim şi mai scriem, mai ales că se apropie deadlineul pentru dosarele UCAS pentru Oxbridge. Vreau să am mai mulţi colegi români la anul. 😀

P.S. Din 7 asistenţi care or să ne facă un tur al laboratoarelor de info, 3 sunt români.

P.P.S: Răzvan, fostul meu coleg din 1-8, mi-a zis „Robinson”. Cu ocazia asta îl salut şi îl onorez cu titlul articolului. 😀

Anunțuri

~ de Ion pe Octombrie 1, 2011.

9 răspunsuri to “Robinson de România”

  1. Ce studii faci? Matematica? Informatica?

  2. Da şi da. 😀

  3. Ioane,nu stiu ce studiezi tu acolo(ma refer la materie),dar romanii din facultatea aia..chiar sunt curios..sunt cocalari?(ma refer la modul real)

  4. mult succes! m-am regasit putin printre randurile tale, deoarece sunt cam in aceeasi situatie (de o saptamana in uk).

    ps: la t-mobile, pentru 5 lire ai si internet booster (trafic nelimitat 30 de zile).

  5. Românii abia azi ajung, mă duc la gară să îi găsesc. Nu am identificat cocalari adevăraţi.
    @Catalin: nu am ce face cu net pe mobil.

  6. Chestia cu tutorialele nu e unica doar acolo. E si la mine si cu siguranta si la alte universitati din UK

  7. Mă refer la importanţa dată tutorialelor. Am dubii că alte universităţi dau 5 pe săptămână sau că sunt tot la modul profesor (nu asistent sau altceva) plus maxim 3 studenţi.

  8. La mine la Southampton suntem profesor + 4 studenti si avem 3 pe saptamana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: