Sfaturi pentru doritorii de facultăţi prin Anglia (IV)

Vezi şi:

Voi începe cu câteva menţiuni legate de personal statement, pe care am uitat să le trec în articolul II. Mai ales pentru matematicieni, care se ocupă mult cu concursurile, e foarte important să nu exagerăm cu ele. Dacă le dai englezilor impresia că tratezi matematica în principal ca pe un mediu de competiţie, şi laşi să transpire ideea că pentru asta prestezi mate, e posibil să nu le mai placă de tine şi, eventual, să îţi zică asta în faţă, urmând să nu te accepte. Şi, în fine, că m-a întrebat cineva de curând, la finalul eseului nu e bine să spuneţi că dup-aia vreţi să vă întoarceţi în ţară: motivul pragmatic pentru care universităţile din Anglia primesc străini e că doresc, de fapt, să îi transforme în plătitori de impozit către statul englez: aduc oamenii deştepţi, îi formează, îi pregătesc să aibă joburi cu leafă grasă, ceea ce înseamnă că plătesc un impozit destul de mare către stat (mai mare decât ar putea plăti un măturător, adică). Nu le ziceţi că „ştii, am venit la voi că se face carte mişto, da’ după asta mă întorc în ţară”. S-ar putea să nu le placă. Totul ţine de marketing aici: trebuie să ştii să îţi vinzi marfa.

Acestea fiind spuse, că se apropie termenul limită pentru Oxbridge şi medicină, e cazul să mai dau câteva detalii despre alte părţi ale procesului de aplicaţie. La Oxford se dă un examen de matematică destul de dur. Subiectele se găsesc aici, la un loc cu alte detalii. După trimiterea dosarului UCAS, e bine să luaţi legătura cu British Council, să daţi examenul în ţară, apoi să confirmaţi la Oxford, pe site, unde îl daţi. De asemenea, e o idee bună să lucraţi subiectele din anii precedenţi: nu e un examen foarte uşor (eu estimez că am luat undeva între 7 şi 8), nici nu este suficient timp disponibil pentru a-l termina (din ce am constatat), şi e făcut în aşa fel încât să nu meargă tocitul la grămadă, pe sistemul bacului – multe probleme sunt de logică şi intuiţie, şi se accentuează foarte puternic pe raţionament şi nu pe memorie. Pe de altă parte, este de departe cea mai importantă parte a aplicaţiei la Oxford. La Cambridge, din ce ştiu, sistemul e destul de asemănător.

Şi, în fine, în decembrie sunt interviurile. O să vi se comunice prin e-mail dacă vă cheamă. Oxford oferă cazare şi masă gratuit pe perioada interviurilor. Imperial nu. Pentru cine are de dat, pot oferi câteva informaţii destul de utile pentru transport: în Londra cea mai ieftină cazare decentă găsită de mine este la The Lodge at Crystal Palace, la 24 euro/noapte (există wireless, mic dejun bun, şi zona e decentă), iar transportul Londra-Oxford cu trenul costă 4 lire la First Great Western. Acum sunt convins că toată lumea aşteaptă cu nerăbdare întrebările pe care le-am primit eu la interviuri… care, însă, vor face obiectul unui articol separat, pentru a fi mai uşor de găsit.

Ne citim. 🙂

Anunțuri

~ de Ion pe Octombrie 3, 2011.

Un răspuns to “Sfaturi pentru doritorii de facultăţi prin Anglia (IV)”

  1. salut . vreau si eu sa dau la o facultate din Anglia .. am inteles mare parte din ce ai scris aici dar as mai avea cateva intrebari . da-mi add la id edy_julanu_2007@yahoo.com … sau pe facebook la Eduard Gabriel Hritcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: