Eu nu vreau o ţară ca afară

Ştiu că sunt unul dintre puţinii români care sunt în stare să zică aşa ceva. Şi, poate, mă grăbesc un pic când o afirm, dar după 2 luni de studenţie în Anglia, cred că sunt, cât de cât, în măsură să spun că ţărişoara noastră, oricât de prost condusă ar fi, e un colţişor de rai comparat cu lumea de afară.

Şi voi începe cu problema că englezii sunt scârţari. Mari scârţari. Începând cu faptul că, dacă la prânz, ceri un pic mai multă fasole, adică, să zic, o lingură în plus pe lângă polonic, nu îţi dă, te pune să iei o a doua porţie întreagă. Dar, hai să zicem, p’asta o înţeleg. Dar, printre altele, trimestrul următor, mă taxează în plus pentru 3 zile la cazare: mi se zice că prezenţa mea e obligatorie pe 12 ianuarie, dar că încep să mă taxeze de pe 9. Cu toate că eu ajung pe 11. La noi în ţară dacă se întâmplă aşa ceva, sărim cu toţii ca arşi, că ce ţară proastă avem şi ce neruşinată e lumea. Dar, să fiu sincer, mai rar am auzit să se întâmple aşa la noi. Bine, şi a trebuit să stau să mă cert cu ei, că aflu săptămâna trecută că trebuie să plec de la colegiu sâmbătă, 3 decembrie, până în ora 10… iar eu am avion pe 4, bilet luat de acum 3 luni, şi aveam în plan să plec de la colegiu în noaptea de 3 spre 4. Până la urmă mă lasă să stau, fiind vorba de doar jumate de noapte, dar tot nu e chiar frumos din partea lor să gonească oamenii fără a-i anunţa din timp. Că, dacă ştiam din timp cum vor să plec, îmi luam bilet pentru 3.

Apoi… mâncarea. Cred că toată lumea ştie că la noi în ţară se mănâncă bine. Ei bine, eu o să vă contrazic pe toţi: habar n-aveţi cât de bine se mănâncă la noi în ţară. Trebuie să ajungi într-o ţară ca Anglia ca să vezi că se poate mânca scump şi prost. Cantina de la noi de la colegiu, cel puţin, în primele 2 săptămâni făcea o mâncare foarte bună… dar a luat-o în jos de îndată ce am început treaba. Iar la 4,5 lire un prânz complet, te aştepţi să mănânci calumea. Adică, la noi în ţară, cu 25 de lei, te umpli de mititei cât să te ţină mai bine de o zi. Bun, nu zic, altă ţară, alte preţuri. Dar mâncarea pe o zi se ridică la 7-8 lire la cantină… unde ar trebui să fie ieftin. Îţi vine să mănânci numai de la Ahmed kebaburi cu cartofi prăjiţi la 3 lire jumate. Ahmed e un tip simpatic, turcălet sau arăbet – habar n-am ce neam, care are o dubă în care face kebaburi seara, şi este preferatul beţivilor care au nevoie de ceva să absoarbă alcoolul – dar mâncarea pe care o face este surprinzător de bună. O schimbare binevenită de la fasolea cea de toate zilele, pe care o mănânci pentru că este printre puţinele lucruri pe care nu prea au cum să le strice.

Ah, da, beţivii: cu toţii avem senzaţia că în satele româneşti e plin de beţivi care merg pe 7 cărări. Mie mi-e şi frică noaptea prin sate să merg cu maşina, că mi-e să nu mă pomenesc că-mi cade unul în faţă. Ei bine, eu sunt în Oxford, oraş în care, să fim serioşi, te-ai aştepta la o populaţie intelectuală, mult mai deşteaptă decât media. Mitul ăsta se face ţăndări când îi vezi cum se fac praf. Şi ei sunt nişte beţivi ciudaţi – la români, dacă te duci la un chef şi bei prea mult şi cazi pe jos / leşini / Doamne-fereşte, te ia ambulanţa, râd şi curcile de tine. La ei, e motiv de mândrie să bei până cazi pe stradă. Şi habar n-au când să se oprească. Ei ca ei, da’ ele… sunt pe măsură. Şi dacă ţi se păreau unele simpatice, când le vezi mergând pe 7 cărări instant ţi se taie de ele. Şi, sincer, mă şi miră: la ei băuturile alcoolice sunt scumpe şi proaste. Berea lor… vestitele lor beri… mi se par destul de proaste; pică foarte greu la stomac… sau oi fi eu prea obişnuit cu de-alde Timişoreana şi Neumarkt? Cert e că-s scumpe. Pe la 2-3+ lire paharul. Ei beau foarte multe vinuri… care, şi alea, sunt scumpe (5-10 lire sticla) şi nu-s deosebite.

Gradul de civilizaţie… să fim serioşi. Aleile care miros a pipi nu-s specifice doar oraşelor româneşti. Nici gunoiul de pe stradă. Că ei mai au la 6-7 dimineaţa câte o maşină care curăţă trotuarele se datorează faptului că au bani. Dar îţi dai seama, încet-încet, că nu doar la noi sunt oameni necivilizaţi. Şi asta am observat, mai ales, în trafic: ei au mulţi biciclişti care nu se sfiesc să treacă pe roşu (dacă vreţi, sfidând şoferii) sau pe trotuar (sfidând pietonii), unde îţi mai dau şi din sonerie să te dai la o parte din faţa lor. Iar şoferii… să zicem că dacă sari în faţa unei maşini la noi, omul încetineşte, chiar opreşte, şi apoi, în funcţie de cât e de nervos, scoate capul şi te înjură. Aici, ce-i drept, nu te înjură nimeni. Dar nici nu încetineşte. Şi, apoi, dacă se întâmplă să stai în faţa unei uşi de 3 metri lăţime, acoperind 60cm, şi să vrea să treacă fix pe acolo un moş supărat, imediat sare şi te înjură că blochezi calea. Nu zic că n-are dreptate, dar de ce să te înjure? Ca turist nu prea observi chestii de genul ăsta… dar după ce stai mai mult într-un loc, ţi se întâmplă şi chestii de-astea… deşi eşti în Occident! Occidentul civilizat de care ţi-au zis toţi!

A, da, tot apropo de maşini: acum două luni făceam mişto că o să dau vreo 600 de lire pe o maşină la mâna a doua, să mai merg în vizită pe la prieteni. Maşină îţi mai iei cum îţi mai iei, dar te rupe asigurarea: cea mai ieftină e 2000 de lire pe an… şi are limită de kilometri, peste care plăteşti de te usucă. Şi mai au şi preţuri „personalizate”: dacă eşti băiat, 16-22 de ani, plăteşti asigurare mai scumpă, că ei ştiu că la vârsta asta te mai dai la curse ilegale şi chestii de genul. Ce contează că dacă îţi iei un Pejo 106 din 1995 mic ca vai de el n-ai cum să te duci la curse, tot plăteşti. Şi, da, ştiu că la ei standardul de viaţă e mult mai înalt, dar, într-unele privinţe, exagerează oribil: spre exemplu, transportul în comun: când am venit de la aeroport, m-a costat 14 lire drumul cu autocarul, dar aveam scaune de piele, budă funcţională, cameră de supraveghere şi wifi. Dar, sincer, nu m-ar fi deranjat dacă mă costa doar 7 şi mă lipseam de scaunele de piele şi wifi (baia n-am folosit-o).  Lux inutil pe care la noi nu-l găseşti: ai noştri sunt un pic mai practici.

Ce vreau să zic cu articolul ăsta: români, treziţi-vă: nu e România o ţară atât de proastă. În multe privinţe, e chiar un colţişor de rai în comparaţie cu alte locuri, şi în nici un caz nu este mai necivilizată! Doar pentru că trăim la porţile Orientului nu înseamnă că suntem o ţară de mâna a doua, cum mulţi ne grăbim să afirmăm. Ci, din contră, în ţara noastră chiar e bine să trăieşti: gândeşte-te la asta de fiecare dată când bei o Timişoreana la 3-4 lei, mâncând nişte mititei cu cartofi prăjiţi.

P.S: cine zice că românii au fete frumoase habar n-are câtă dreptate are.

COMPLETARE:

1. Pentru început, mă aşteptam să fie mai scumpe lucrurile. Mult mai scumpe, chiar şi dublu. Dar nu mă aşteptam să se facă treabă de mântuială la cantină. Deci nu doar la noi se întâmplă. Iar apropo de mâncare: pe aici e mare diversitate, chili, curry-uri sau fel de fel de drăcii; principalul aspect pe care vreau să îl scot în evidenţă e că, deşi sunt diverse, exotice şi atrăgătoare, n-au gustul absolut genial al mâncărurilor româneşti.

2. Am zis că-s scârţari, da? Mâine plec, şi l-am rugat pe portar să-mi dea şi mie nişte scoci ca să-mi sigilez o cutie. N-a vrut, cică dacă îmi dădea mie trebuia să dea tuturor care cereau. Hai frate, nu poţi să faci un bine? Eu ştiu că la noi în ţară nu-ţi răspundea nimeni aşa. Ce să mai zic că ei vând cutii de carton (pe care le poţi găsi aruncate – mai greu, ce-i drept – la diverse magazine de electronice) cu 2 lire bucata… mai ceva ca-n bancurile cu evrei.

Anunțuri

~ de Ion pe Noiembrie 20, 2011.

22 răspunsuri to “Eu nu vreau o ţară ca afară”

  1. multumesc :))

  2. eye opening.. chiar e tare articolul si chiar acuma ma duc la niste cartofi prajiti cu o bere

  3. Mmm….Ioane,zau ca nu te contrazic,tu stii ce ne paste pe acolo(daca e sa ajungem),si da,nu as da vreodata niste mici cu mustar si o Timisoreana pe doi stropi de fasole.Da,termin liceul,termin facultatea(evident,tu o termini inaintea mea), si sa zicem ca Oxford si-a castigat acest prestigiu(de facultate buna si toate cele) tocmai pentru ca (sper eu) deschide mai multe usi spre un viitor mai…frumos.Iar cuvantul „frumos” chiar se incadreaza in contextul implinirii in viata. Intrebarea primordiala ramane aceeasi,si nu iti cer un raspuns, pentru ca nu stiu daca il poti da,sau poate poti,tu stii:unde avem sanse mai mari sa ne cladim un viitor cel putin decent?

  4. Ah! Ma bucur, cu doza de reticenta ce vine odata cu parerea de rau ca a trebuit sa pleci sa iti dai seama de toate astea, ca ai constientizat toate minciunile care ne-au fost bagate pe gat 🙂 Mai sunt, continua sa le cauti, ma bucur ca esti pe drumul cel bun!

  5. Cred ca Anglia te-a dezamagit pentru ca nu e chiar asa cum te asteptai. Intradevar, cainii nu umbla cu covrigi in coada, dar chiar nu pot spune ca in Romania e mai bine din majoritatea punctelor de vedere.

    • Nu mă aşteptam ca în Anglia să umble câinii cu covrigi în coadă, dar mi-a tot băgat lumea în cap că e lumea mult mai civilizată. Nu e. E fix la fel.

  6. Eu am primit un handbook inainte sa plec in care scria cand trebuie sa evacuez camera si cat ma costa o noapte in plus. Si am mai si primit o groaza de mail-uri despre aplicatul pt stat in plus. Deci cred ca trebuia sa te informezi mai bine.
    Eu mananc un pranz cu 3 lire si nu mi se pare asa de rau.

    • Eu n-am fost atât de informat, nu scria nicăieri de treaba cu „cară-te”. Iar apropo de mîncare, mă plâng de gustul mâncării englezeşti… care nu se compară cu cea de acasă. Plus că uneori o face foarte proastă la noi, prin comparaţie cu primele 2 săptămâni.

  7. Bine, 7-8 lire pe zi pentru mancare (la cantina) inseamna vreo 200-250 de lire pe luna. Nu stiu cat e salariul minim la ei, dar cred ca macar vreo 400-500 de lire tot e. Asta inseamna ca dai cam jumatate dintr-un salariu minim pe mancare (la cantina, ca acasa probabil e mai ieftin sa o faci).

    Comparand cu Romania, unde un salariu minim e vreo 600 de lei, iar sa mananci o zi te costa macar vreo 25 de lei (minim minim), o luna inseamna vreo 750 de lei, sensibil peste salariul minim.

    Cat despre cat de buna e mancarea, da, aici cred ca cea de acasa e mai buna…:-P

    • Mi-ai furat numele:))

    • Cred că la ei salariul minim e undeva pe la 900 de lire pe lună; să facem, totuşi, comparaţia la nivel de cantină studenţească. Nu zic că mă plâng atât de tare de preţ, că, sincer, NU am alternative. Mă plâng că, deşi pot să facă mâncare bună şi au demonstrat-o, de multe ori o fac în dorul lelii. Şi, mai ales, că mâncarea lor nu mi se pare foarte nutritivă (=nu prea ţine de foame), dar, de când am venit, am început să mă umflu.

      Şi da, sunt prea obişnuit cu mâncarea absolut dumnezeiască de la noi. 😀

  8. Fara suparare, dar nu-mi dau seama cum ai ajuns tu sa studiezi in Anglia. Argumentatia ta e frapant de imatura, provinciala, limitata. O documentare solida inainte de plecare (e si Google bun la ceva) te-ar fi lecuit de asteptarile nerealiste si ar fi eliminat jumatate din surprizele care te-au dat pe spate in aceste doua luni.

    • Explică-mi care dintre aşteptările mele erau nerealiste.

      • De exemplu: „la 4,5 lire un prânz complet, te aştepţi să mănânci calumea”. Sau: „Oxford, oraş în care te-ai aştepta la o populaţie intelectuală, mult mai deşteaptă decât media”. La fel, faptul ca bautura si transportul in comun sint mult mai scumpe ca in Romania n-ar fi trebuit sa fie o surpriza.

        Asigurarea pentru masina personalizata in functie de virsta se practica peste tot in lume si n-are legatura cu faptul ca tinerii participa la curse ilegale (ca fapt divers, in Bucuresti, marea majoritate a participantilor la curse ilegale au peste 22 de ani), ci cu faptul ca sint mai imprudenti si mai putin experimentati, deci comporta un grad mai mare de risc pentru companiile de asigurari.

        In general, cind faci o afirmatie gen „ţărişoara noastră e un colţişor de rai comparat cu lumea de afară” ar fi bine sa te bazezi pe argumente mai solide decit pretul berii si procentul de femei frumoase.

  9. Veniti acasa mai copii, mai micai painea dar mai gustoasa…

    Mai mult nu am ce spune.

    • Pâinea e mai gustoasă, dar învăţământul superior este mult mai slab cotat şi oferă mai puţină deschidere (da, sunt un oportunist, din punctul ăsta de vedere).

  10. C. Lularu: la 4,5 lire prin „prânz calumea” mă refer la gust: nu-mi convine să dau bani pe nişte cârnaţi cu gust de vomă. Şi, sincer, nu cred că sunt nedreptăţit să am o părere proastă despre ei văzându-i cât sunt de beţivi.

  11. Probabil egoismul lor nativ ii face sa puna atat de mult pret pe calitate(gen un pranz cat de cat decent este scump,iar unul satios costa exagerat de mult,din ce deduc din articol).Dar,raportat la nivelul de trai de acolo, preturile ar fi pe masura?Pentru ca,evident,lor nu le pasa din ce tara ai venit,ce vrei sa faci,si tot asa.Sau poate le pasa,dar in modul in care au fost educati sa le pese.

  12. Nu cred că eşti chiar unul din puţinii români care văd lucrurile aşa; cred că mulţi le observă, odată ce trec prin experienţa Occidentului, dar nu sunt dispuşi să recunoască.

    Salutări şi toate urările de bine, din Ţară.

  13. te aprob întru totul și completez cu niște detalii văzute prin ochiul celuilalt sex: poate nu ai fost atât de interesat de haine/ modă, dar vestimentația englezească, în special a studenților, mi se pare că întrece tot prost gustul discotecilor sătești cu maneliști. în numele democrației au exacerbat vulgaritatea și stridentul într-un mod grotesc și când mă gâdesc la fostele mele colege ”cu stil” (eu eram considerată ca anti-talent vestimentar, deși aici sunt complimentata anormal de frecvent pentru alegerile mele în materie de haine), mi se pare că am plecat din vestiar de la chloe și am nimerit într-un bordel. alcoolul e iarăși o problemă care pare să existe numai în capul meu: e destul de normal, chiar și pentru wardenul campusului, să mi se distrugă vasele din bucătărie pe motiv că ”mnah, am dat o petrecere și ne-am îmbătat și n-am știut ce facem”, sau să se urle pe hol la 4 dimineața, că ”e sâmbătă și de-aia e făcută sâmbăta”. cel mai grav e că, din cauza părerii proaste pe care noi, românii, o avem față de noi înșine, tindem să ne comportăm ca ei. nu o dată am auzit în manchester că ”noi, românii, ar trebui să ne mai lepădăm de comunismul din noi și să fim ca englezii, că uite ce bine trăiesc ei”.

  14. Nu fac parte din sexul frumos, dar ştiu să îl apreciez: şi sincer, m-am uitat mai mult la ele. Dar da, şi muzica lor proastă întrece muzica noastră proastă… şi e foarte, foarte multă vulgaritate, foarte mult strident.

    …eu nu vreau să mă lepăd de comunismul din mine.

  15. Cat ma bucur sa citesc aceste randuri. Of daca ai sti ca am crezut ca sunt singura care gandeste asta si care vrea sa se intoarca acasa. Sunt aici de 2 ani la faculta si of Doamne ce dor mii di taricica noastra frumoasa. Primul lucru mancat de acasa peste vreo luna vreau sa fie mititei si apuc sa imi sarbatoresc ziua pe romaneste, asta ma bucura cel mai mult. Mersi, mersi ca ma faci sa fiu mandra si sa sper ca Romania mai are o sansa cu studenti plecati peste hotare ca tine. Chiar ai facut sa imi creasca inima de bucurie 🙂 O zi faina sa ai 🙂 :* >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: