Cum se văd protestele din ţară

S-a făcut săptămâna de când sunt în Oxford pentru al doilea trimestru. Şansa face ca, după ce am plecat eu, să izbucnească nişte proteste destul de dure în Bucureşti. Am fost ţinut la curent de tata, prin skype şi messenger, şi de Mediafax (alt site de ştiri mai bun nu ştiu). Şi, na, mi-am făcut şi eu câteva impresii.

Întâi de toate, mi s-a părut că, oricât ai fi de pervertit, de găunos, de mâncat de viermi în adâncul sufletului, de stricat din punct de vedere moral, când vezi că un om ca Raed Arafat, cunoscut drept profesionist adevărat, care a făcut mult bine, exterior jocurilor politice şi mizeriilor de gen, este pus să demisioneze şi, practic, dat afară, nu ai cum să nu te enervezi. Şi mi-a plăcut că nervii s-au manifestat. Nu mi-a plăcut că nu s-au manifestat atunci când au fost tăieri de salarii. Nu mi-a plăcut că nu s-au manifestat la îngheţarea posturilor. Alea mi s-au părut mizerii mult mai mari decât povestea cu Arafat. Nu s-au manifestat nici la legea sănătăţii, care mi se părea adevărata problemă, Arafat fiind victimă colaterală. Dar e interesant să vezi că o victimă colaterală (drept, una văzută foarte bine) a putut să aprindă un butoi cu pulbere care stătea să explodeze de mult timp.

No bun, au ajuns românii să protesteze. Se aştepta, sincer, cineva, să fie totul paşnic? În momentul în care te afli într-o masă de oameni nervoşi, eşti predispus la a fi nervos. Nu ai nici măcar loc să respiri, ai oameni la sub 30 de centimetri de tine. Automat devii mai violent. Mai dai şi de nişte jandarmi care sunt, adesea, puşi pe harţă? Normal că reacţionezi urât. Plus că există şi ipoteze – deloc implauzibile – fie că jandarmii aveau ordine „de sus” să fie mai violenţi, ca să aibă grijă să dea o imagine proastă masei de protestatari, fie că au fost trimişi special oameni mai violenţi pentru acelaşi motiv. Oricum, mă aşteptam până aici.

Făceam mişto şi pe tema „ţiganul tot ţigan”: nu m-au lăsat dezamăgit mitocanii noştri dragi, fie ei albi sau „universali”, care au profitat foarte frumos de proteste şi s-au apucat să spargă magazine de telefonie mobilă. Acum pe bune, eu cred sincer că e vorba de cocalari de doi lei care ţineau neapărat să aibă ultimul iphone pe care să asculte ultimul cover al lui Adrian Copilu Minune după Rihanna sau ceva de genul. Se simte după „modus operandi”: cică la alt magazin au văzut paznic şi au fugit.

Cel mai interesant mi s-a părut că demonstraţiile au o dimensiune foarte… personală. Şi prin asta mă refer la faptul că îmi dă impresia de „băăă, ăia protestează, hai şi noi!”, fiecare pentru ce vrea el. Exemple? Iniţial s-a protestat pentru Arafat. Apoi, de ce nu, hai să protestăm şi pentru restul nemulţumirilor. Apoi vin galeriile de la Steaua şi Dinamo. „Noi n-avem nici o treabă nici cu Băsescu, nici cu Arafat, noi protestăm faţă de Legea 4, că dacă aducem o torţă pe stadioane facem 5 ani de închisoare.” Pe lângă cei cu pancarte cu educaţia, cu sănătatea, cu pensiile, „vrem spitale, nu catedrale” şi cu tot. Îmi plac, în mod deosebit, ăia care protestează contra tuturor. Păi măi fraţilor, dacă Doamne-ajută vin alegeri anticipate, voi cu cine votaţi? A, voi nu votaţi, că toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Atunci la alegeri anticipate oricine iese nu vă convine. Şi asta înseamnă că aţi protestat degeaba. Nu mai bine mergeţi acasă să vă faceţi o cafea?

La modul cel mai serios, nu votezi, îţi meriţi soarta. Pentru că ai făcut prostia de a lăsa votul unuia mai prost ca tine să conteze prea mult. (mă bazez pe axioma că mereu există un om mai prost ca tine, oricine ai fi). Iar democraţie nu înseamnă să alegi mereu calea ideală. Democraţie înseamnă să ai maturitatea să realizezi că ai de făcut o ALEGERE. Că dacă ai avea o cale ideală, nu s-ar mai chema alegere, nu? Şi chiar dacă e greu să te prinzi că oricum e rău, nu e, totuşi, logic să alegi în aşa fel încât să-ţi fie mai bine?

Vrei să-i vezi pe toţi arzând. Foarte bine. Înţeleg de ce. Dar zi-mi şi mie, pe cine pui în loc? Crezi că populaţia o să aleagă să pună profesionişti? De unde, o să fie aleşi tot unii la fel, şi mai lipsiţi de experienţă politică. Ba mai şi pierzi câţiva din profesioniştii care se află, deocamdată, în politică, şi care ar putea face un bine. Gândiţi-vă la două lucruri: corupţia clasei politice vine mereu la pachet cu democraţia. Asta se întâmplă peste tot. Doar că, în lumea civilizată, se numeşte „lobby”. Doi, măsuri dure trebuiau luate în 1990-1991 ca să ne pună pe un drum mai bun, vezi Polonia sau Cehia sau chiar vecinii maghiari. Din cauza continuităţii eşalonului doi al partidului (că, să fim serioşi, mulţi parlamentari sunt ex-comunişti de ocazie), până nu vin oameni mai tineri, neafectaţi de programele de dresaj psihologic comunist (da, de-asta întârzie şi trenurile, de-asta avem şi birocraţie, de-asta e totul dezorganizat: recomandări ale NKVD-ului, circa 1947) TRECE TIMP. Iar tranziţiile nu se fac cu una, cu două. Se fac cu timpul. Şi se simt: câţi dintre voi o duceaţi mai bine acum 10 ani? Aud?

Arafat, săracul, voit sau binevoit, şi-a distrus imaginea de victimă a sistemului: făcând pace cu Guvernul, poate din dorinţa de a continua să facă bine, poate din dorinţe ascunse, îşi atrage, pentru masă, eticheta de colaborator şi trădător. Nu o să iasă nimeni în stradă a doua oară pentru el, dar sunt convins că nu îl interesează statutul lui de simbol, ci doar situaţia SMURD-ului şi a sistemului sanitar. Pe de altă parte, de luni încoace Raed Arafat nu mai are relevanţă: a fost doar pretextul şi picătura finală care a făcut paharul să se verse. Părerea mea.

Cireaşa de pe tort a… aspectului fragmentar al revoltelor de la Bucureşti (de care, să fim sinceri, cred că grecii râd cu lacrimi) mi se pare ăla pe care l-au săltat azi jandarmii că voia legalizarea marijuanei: ăsta reflectă şi atmosfera de „protest? hop şi io!”, şi străvechea noastră problemă: ţara arde, baba se piaptănă.

Anunțuri

~ de Ion pe Ianuarie 19, 2012.

4 răspunsuri to “Cum se văd protestele din ţară”

  1. ?hmm….este o legatura intre opinia ta si a tatalui tau, membru pnl,si consilier local?

  2. Daca englezii sunt scartari , de ce te duci in tara lor? In tara lor pot fi asa cum vor ei. Nu-ti convine, poti studia la Bucuresti sau in alta parte

  3. Nu aveam de unde să ştiu chestia asta. De ce studiez în ţara lor? Fiindcă sunt un oportunist: am posibilităţi educaţionale cu mult mai bune. Dar e absolut normal să fac observaţii despre cum e acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: