Trista realitate românească

Acum că mă găsesc în al doilea an la facultate în afară, mi-am schimbat din nou părerile: am început să văd totul şi cu bune şi cu rele. În continuare realizez că diferenţa de „grad de civilizaţie” Anglia şi România provine, în cea mai mare parte, din banii de care dispun cele două ţări. Dar dincolo de asta, m-am plictisit de comparaţii „aici e mai bine”-„acolo e mai bine”. Fiecare ţară are bune şi rele. Într-adevăr eu rezonez mult mai bine cu „suflarea românească” (şi prin asta nu mă refer la cocalarismul de la noi), însă am început să realizez şi ce anume facem noi prost în ţara noastră.

Într-o zi, sfântul Petru a decis că trebuie construit un zid în jurul Raiului. Aşa că a chemat la el trei meşteri: un american, un neamţ şi un român. „Ia ziceţi, băieţi, cât îmi cereţi pe lucrarea asta?” Primul, americanul: „Păi uite, 5000 de dolari şi e gata în 6 luni.” Al doilea neamţul: „10 mii şi e gata în 4, facem treabă sănătoasă, ţine 50 de ani pe puţin.” Românul: 15 mii. „Păi cum aşa, mă, că toţi fac mai ieftin şi dau garanţie.” „Foarte simplu: 5 mii mie, 5 mii ţie şi 5 mii la american să facă gardul”.

Bancul ăsta este un clasic şi îl ştiu de foarte mult timp, însă abia de curând am înţeles spiritul lui şi cât de multă înţelepciune ascunde: impresia mea este că ăsta este modul de lucru la noi. În sectorul public. De-aia totul este scump. Pentru că românul caută în permanenţă să facă şmenuri. Frate, îţi dau să faci lucrarea asta care îţi aduce profit, da’ trebuie să îmi iasă şi mie ceva. Păi nu aşa-i frumos? Chestia asta se materializează în fiecare porţiune de stradă practicabilă care e demolată ca să fie asfaltată iar de dragul „aflării în treabă” (cf. Petre Ţuţea) Acum, evident că asta nu se întâmplă doar la noi: am văzut asta şi în alte ţări, dar acolo impactul este mai scăzut, şi aici intervine poezia cu nivelul de trai.

Moare un om într-o zi şi îl duce dracu prin iad. Acolo observă ei cazanele. La americani, doi draci de pază cu furcile: când iese câte un american îl bagă dracii înapoi. La nemţi, doar un drac. „De ce doar un drac?” „Păi nemţii nu-s ca americanii, ei sunt mai disciplinaţi şi nu prea ies.” La români, nimeni de pază. „Doar nu vrei să zici că românii stau toţi în cazan.” „A, nici pomeneală, toţi încearcă încontinuu să iasă, da’ cum scoate unul capul îl trag ăilalţi înapoi.

Asta este mentalitatea românească cea mai distructivă, cea de capra vecinului. De fiecare dată când cineva încearcă să ridice capul şi să urce peste nivelul mediei, invidia celorlalţi îl trage în jos. În rândurile care urmează o să îmi manifest aroganţa: am apărut, de curând, la Pro TV, împreună cu alţi colegi ai mei, toţi români, într-un reportaj difuzat de 1 Decembrie (literă mare pentru că e sărbătoare naţională). Mulţi oameni mi-au spus că m-au văzut şi m-au felicitat, dar, îmi pare rău să zic asta, fiind în relaţii amicale cu ei, nu ştiu cât de tare contează asta (când cineva ţi-e simpatic, e pur şi simplu în natura lucrurilor să te bucuri pentru el/ea şi să îi spui de bine). Apoi am văzut comentariile, gloata de hateri. Am aflat „cât căcat mănânc” (sau n-am aflat), am aflat că nu e mare lucru că am ajuns la Oxford, am aflat că sunt un copil de bani gata (o să mă gândesc la asta data viitoare când n-o să îmi iau a doua masă într-o zi). Un coleg al meu, care a îndrăznit să spună că românul este pasiv şi aşteaptă să i se dea mură-n gură, e un neisprăvit care habar n-are de istoria noastră. Aparent, căutăm să impresionăm prin haine modeste şi suntem propulsaţi şi susţinuţi de părinţi cu legături politice.

Continuu cu aroganţa: m-am zbătut destul de tare ca să ajung unde sunt şi am ajuns prin propriile puteri. Evident că nu-s cel mai deştept om din lume, de acolo, din cei 82 de români de la Oxford sau cel mai deştept român. Nu am pretenţia asta. Dar mi se pare oribil că, prin faptul că ne-am prezentat acolo, la un interviu cu cei de la Pro TV, unii oameni ne văd ca pretinzând că am fi buricele pământului, şi ne găsesc imediat cusurul. Asta este o mare problemă a românilor: atitudinea invidioasă. Nu generalizez, însă am rămas cu un gust foarte amar citind comentariile alea, chiar şi fiind un veteran al internetului şi neimpresionabil de către orice hater. Însă nu mă aşteptam ca nişte oameni care s-au zbătut şi fac un renume pozitiv ţării noastre să fie „scuipaţi” în comentarii.

Apoi mai e veşnica problemă pe care o numesc „muşcat de fund”. Am ajuns la o universitate din topuri, recunoscută pentru cartea care se face (şi eu făcând matematica am acces la o grămadă de cursuri pe care nu ştiu dacă le-aş fi găsit la noi în ţară; nu o să le înşir aici) şi pentru relaţiile care se construiesc acolo (da, peste tot contează să ai pile, cunoştinţe şi relaţii). Însă mi se întâmplă uneori să vină cineva să îmi zică „bă, facultatea mea e mai tare ca a ta”. Din senin. Evident că aproape mereu nu e aşa, dar în condiţiile în care eu nu zic asta, de ce ai face aşa ceva? Ai vreo satisfacţie în a-i spune cuiva care s-a chinuit să ajungă undeva că tu eşti mai sus? Cu ce te ajută asta? Eu n-am simţit nevoia să spun cuiva că sunt mai tare ca el, pentru că ştiu că aşa ceva nu îmi foloseşte. În lumea asta nu ajungi mai sus dacă îi spui unuia „bă, sunt mai tare ca tine”.

Asta vine din altă problemă:

Trei oameni la poarta raiului. Primul, un american: „Am câştigat mulţi bani în Las Vegas, mi-am luat un Lamborghini, am mers cu 300 de kilometri la oră să văd cum e şi m-am răsturnat.” Al doilea, un neamţ: „Mergeam cu noul meu Porsche, l-am forţat un pic cam tare în viraj şi am ajuns aici.” Românul: „Mi-am luat un Audi Q7”. „Dar nu e o maşină atât de rapidă…” „Am murit de foame.”

Românul vrea să arate mereu cât e de tare. Chiar dacă nu are nimic în spate, se chinuie să arate că e tare. De-aia tot ţiganul are Q7, A8, S500 sau seria 7. Pentru că pentru el arată cât e de tare. Chiar azi am trecut pe lângă un A8 – la mâna a doua, evident – în care urla Florin Salam. Este vorba de a spune „uite cât sunt eu de tare”. Iar, o atitudine atât de greşită. Care, din păcate, apare şi în afară: cu toţii ştim de fotbaliştii care se îmbogăţesc enorm de mult şi iau maşini scumpe. Aici se poartă mult maşinile de mâna a doua, dar afişate cu acelaşi prost gust imens: ceva ce se întâmplă când oamenii se îmbogăţesc prea repede, de obicei din „combinaţii”. Pe scurt, capeţi o grămadă de bani, extaz, vrei să arăţi că îi ai. „Rub it in others’ faces”, cum se spune în engleză. Eu nu pricep logica. Poate şi din cauză că mie mi se pare suficientă o umilă Ibiza cu motor de 65 de cai.

Şi aici vine altă problemă. La noi, la mare cinste este combinaţia. Dacă vrei să faci ceva ca la carte, eşti fraier. Eu am lucrat mereu ca la carte. N-am mers nici măcar cu naşul la tren şi nu am umblat după şmenuri ca să plătesc mai puţin. Am plătit mereu ce mi s-a cerut, nimic în plus şi, cel mai important, nimic în minus. Nu am dat şpagă să obţin permisul de conducere. La BAC nu am copiat, nu am ştiut nimic dinainte, şi am luat notă mare pe propria muncă. La olimpiadă la fel. Nu m-am folosit de influenţa altora şi n-am ajuns rău deloc. Şi sunt convins că sunt mulţi români la fel ca mine. Din păcate, însă, majoritatea idolizează şmenul. Vezi toată povestea cu voyo şi vplay. Vplay fac un şmen, pun seriale furate de pe torente şi trag venit din reclame pe site. Tot românul sare că nu e normal să fie dat în judecată. Ba e perfect normal. Evident că e mult mai uşor şi mai plăcut să iei merele care atârnă peste gardul vecinului. Eventual să le şi vinzi. Dar asta e combinaţie, e şmen, nu e treabă făcută ca la carte. Iar românul îl susţine pe şmenar şi, dacă e să mă iau după comentariile la reportajul cu mine şi cei 4 colegi, îl atacă cât de tare poate pe cel care se chinuie să facă treabă cum trebuie. Aici avem o problemă: când o să ne obişnuim să nu mai iubim combinaţiile, şmenurile şi bişniţa, atunci o să ne fie tuturor mai bine. Când o să ne obişnuim să nu mai mergem cu naşul o să avem şi noi trenuri bune. Pentru că în mod normal întâi plăteşti, apoi ai. Nu invers.

Citisem pe Cracked o chestie foarte deşteaptă: haterii există pentru că decât să construieşti ceva, să te chinui să realizezi cu propriile forţe ceva, este mai uşor să îi ataci pe alţii, să încerci să dărâmi ce au făcut ceilalţi. Din comoditate şi din frică. Frică pentru că şi alţii vor încerca să atace ce ai construit tu. Încep să cred că au dreptate.

Apoi, cum zicea şi Vadim în reportaj, românul are o mare problemă. Pasivitatea. Românul vede „capul plecat sabia nu-l taie” ca pe „nu scoate capul din mulţime”, şi nu ca pe „un erou mort e inutil”. Românul, în loc să facă paşi mici pentru o schimbare, stă acasă. Exemplu? Alegerile. E comod să stai acasă să zici că toţi sunt la fel şi că oricum faci tot rău iese. Dar schimbările se fac cu paşi mici. Din doi răi, e clar că o să îţi fie rău. Ai două opţiuni: stai degeaba şi urli că n-ai cu cine, sau te chinui, gândeşti mult şi alegi pe cine consideri că o să facă mai puţin rău. Asta e, schimbările se fac cu paşi mici. De-aia nu e uşor. Or noi, ca naţie, vrem totul pe tavă cât mai repede, ceea ce nu se prea poate realiza. Hai să punem şi noi osul la treabă, că numai aşa ne putem ridica.

Şi în fine, cea mai mare problemă a românului: Românul este un om deştept, pentru că nevoia l-a învăţat să se descurce mereu cum poate. E descurcăreţ şi ospitalier, cu o inimă caldă. Îmi place să cred asta. Sau poate am stat prea mult prin asemenea cercuri. Dar are o mare problemă: nu ştie să aprecieze asta. Mereu spune numai de rău şi nu face decât să se plângă, în loc să se bucure şi să se laude cu ce are, aşa cum e firesc. Că are cu ce. Avem cu ce, suntem un popor bun, cu multe, multe calităţi. Doar că preferăm să ne scoatem în evidenţă defectele. N-avem autostrăzi, e mizerie, e plin de gunoi şi de cocalari, sunt gropi în asfalt. Şi în Anglia sunt gropi şi băltoace. Dar nu am văzut pe nimeni să facă marele caz de ele, ca la noi. Şi, cel mai important, nu am auzit oameni care să facă comparaţii cretine „în alte ţări nu e aşa, în alte ţări e raiul pe pământ.”

Asta zic eu că ar trebui schimbat la noi. Scriu de aproape o oră aici şi s-au făcut mai bine de 1900 de cuvinte. Am obosit, voi mai continua. Răspund oricăror comentarii constructive, haterii vor avea comentariile păstrate publice pentru amuzamentul meu.

PS. nu am nevoie să aflu din nou că sunt copil de bani gata sau că ai mei au fost securişti.

Anunțuri

~ de Ion pe Decembrie 18, 2012.

23 răspunsuri to “Trista realitate românească”

  1. Buna! Imi permit sa iti las un comentariu, te rog. Interesant, insa nu stiu cati dintre „tinerii” romani vor da atentie sau vor dedica 5 minute din timpul lor sa inteleaga ce ai vrut sa spui acolo …multi s-au ‘pierdut’ din dorinta gresit inteleasa de a face bani in afara, crezand ca acolo sunt ‘cainii cu colaci in coada’. Si mentionez cuvantul ‘dorinta’ pentru ca daca intrebi astazi un tanar roman sau nu neaparat tanar, ce doreste de la viata, va raspunde ceva cu totul departe de adevarata realitate, cu totul departe de ceea ce un roman reprezinta pentru tara lui. Nimeni nu mai da importanta la ceea ce am fost, se suntem, ce capacitati si valori avem…si mai ales, lasam in urma traditia si cultura care ne-a creat ca popor roman. Astazi, toti vor bani, ca sunt facuti cu greu sau usor, vor bani…….si cum ai mentionat tu, masini. Cat de rau poti sa te umilesti si sa te multumesti doar cu lucruri de genul acesta? Asta ne-a murdarit cu noroi pana la gat….dar acum ne-a murdarit si fata.. Si, ajung la punctul „sensibil” al romanului, care si mie imi lasa gust amar; si spun ca e mai usor sa vorbesti de vecinu’ X, Y, care poate s-a straduit sa faca ceva acolo, cat de putin o fi, decat sa te uiti in curte la tine sa sa vezi ca nu ai nimic, nici macar o tufa de boscheti. Acest lucru s-a tansformat pe zi ce trece…unul are putin, facut cu efort, dar are; altul are totul , facut cine stie cum si altul nu are nimic. Ultimele 2 exemple au ajuns sa rada de cel care are putin, dar bun. La noi e mereu contariul, ca asa e la noi….’rade ciob de oala sparta’. Si nu mai zic de grija romanului care o poarta pentru altii……………. Eu ma opresc aici cu scrisul, sper sa se inteleaga ceva, poate nu m-am exprimat in modul cel mai corect, insa am spus totul in felul meu. Chiar daca se aseamana si cu ceea ce ai spus tu mai sus, tineam sa scriu si eu putine randuri. Aaaaa…si sincer, as scrie o carte care sa contina totul ce tine de defectele si ignoranta romanilor si as darui-o gratis la fiecare roman in parte, nu le-as da zahar, orez sau mai stiu ce primesc de pe la candidati……ar fi oglinda in care s-ar reflecat chipul lor.Poate asa ar vedea unde ar mai putea schimba cate ceva… Si bineinteles poate ar trebui sa sa face cunoscut mai mult si faptul ca suntem un popor cu valori, totusi, caci multi cred ca nu au la cunostinta. Mult succes in continuare iti doresc si o zi buna!

    • Nu mă interesează neapărat câţi vor oferi 5 minute să citească cârnatul ăsta. Asta unu la mână. Doi, şi eu vreau să fac bani mulţi în afară. Nu sunt ipocrit să zic că nu vreau asta. Într-adevăr consider că la momentul de faţă se pot face mult mai mulţi în afară. Vorba aia, banii nu contează dar e grozav să-i ai. Trei, există şi oameni care au mult, făcut cu mult efort – dar ei nu prea se observă, pentru că sunt discreţi. Patru, dacă ai mai renunţa la zecile de puncte din comentariu, ar fi mai bine scris. 😛

  2. Salut!

    Ai spus niste chestii foarte interesante si in mare parte adevarate.

    Sunt total de acord cu tine ca oamenii din Romania nu stiu sa se aprecieze pe sine, sunt multi oameni „ca lumea” si multe locuri frumoase la noi in tara, insa conteaza mult si cercurile prin care te invarti.

    Te felicit pt ce ai reusit sa realizezi pana acum si iti doresc mult succes in continuare.

    Numai bine,
    Andrei

    P.S.: Toata faza cu voyo si vplay a fost, in esenta, tipic romaneasca. E corect ca vplay trebuie sa plateasca pt ce seriale gazduiesc pe site-ul lor si de pe urma carora castiga o groaza de bani din reclame. E corect ca oamenii sustin astfel de smecherii pt ca multa lume nu intelege cum functioneaza mediul online si au impresia ca daca platesc pentru internet e suficient. Mi s-a spus de nenumarate ori ca „Ce-ai ba, esti dus cu capu’, sa platesti pentru un joc? Pai ce, nu il gaseai pe dc++?”. Revenind, voyo, in loc sa ofere un serviciu competitiv, sa vina cu un produs care adauga valoare pietei, au venit cu o tampenie pe piata si au vazut ca nu are succes. Gandirea managerului (sefului, bossului, cum vrei sa ii spui) de la voyo a fost urmatoarea: „De ce nu reusim sa castigam abonati, de ce nimeni nu ne cumpara produsul? Cumva pentru ca e de rahat? No way, concurenta e de vina, hai sa-i ardem pe aia in loc sa incercam sa facem ceva ca lumea!” A fost exact exemplul tau de „sa moara si capra vecinului”, chiar daca in acest caz capra era un tap deghizat care fura noaptea laptele de la toate caprele celorlati vecini si poate merita sa „moara”. Ideea e ca multi oameni ar fi platit pentru voyo daca oferea un produs orientat cererii de pe piata la un pret corect. Insa 6 euro pe luna sau cat era ca sa vad „Pariu cu viata” marti dimineata in loc de miercuri seara? Yeah, right.

    P.P.S.: Si eu citesc Cracked, mi se par geniale anumite articole.

    • Cam pe lângă subiect: povestea cu voyo şi vplay a fost aleasă strict ca exemplu. De fapt, aş putea să o rezum printr-un banc clasic, de care tocmai mi-am amintit.
      „Un ardelean stabilit in America vine in concediu in satul natal si-l roaga pe tatasu sa cheme toti sateni sambata la caminul cultural sa-i cinsteasca.
      Sambata, toata suflarea petrece pana spre ziua si la plecare „americanul”le daruia fiecaruia cate un plic cu 50$.
      Urmatorul an din nou „americanul”face concediul la tara, din nou petrecerea la caminul cultural cu toti sateni si la sfarsitul petrecerii din nou le dadea fiecaruia cate un plic dar acum cu 100$. Satenii multumiti asteptau sa vina urmatorul an, caci deja devenise o traditie.
      Vine si anul urmator, „americanul” prezent, se intalnesc la caminul cultural, petrec pe cinste dar la plecare in plic, Vasile si Gheorghe care se asteptau de acum la 150$, gasesc doar cate 50$ si-l intreaba pe american de ce a scazut „donatia”.
      Acesta le raspunde ca are copii la facultate si nu-si mai poate permite o cheltuiala mai mare.
      Auzind aceasta Vasile ii zice la Gheorghe:
      – Hai Gheorghe sa plecam, ca nesimtitul asta isi tine copii la facultate pe banii nostri.”

  3. Matematician, sau scriitor? Ioane, Ioane (ca să citez un refren neuitat), iti faci prea multe griji.

    Doar n-oi fi vrând să te laude cineva in comentarii. Cei ce sunt de acord cu ce-ati spus la Pro TV vor fi de acord si atat, iar ceilalti vor goli calimarile improscandu-va cu noroi. De ce in Romania e asa si nu altfel, tine si de istorie, nu uita ca modernizarea a aparut aici tarziu, dar continua, cu pasi mici, dar de neoprit. Iar „polarizarea” societatii tine si de apartenenta la cele doua mari „părţi” care se lupta in continuare pentru controlul resurselor noastre, care cresc si tot cresc (vezi gazul din Marea Neagra, „izbucnit” recent in agenda publica).

    Sfatul meu: uita-i pe „hateri”, vezi-ti de carte si urca tot mai sus, va veni si vremea cand, poate, vei fi propus ca Ministru al Invatamantului la Bucuresti.

    Iar cand vii in ţară, si daca ai timp, ia-l pe Vadim si vino să bem un pahar de vin in Bucuresti, asa, in numele unei colegialitati care n-a fost sa fie: si eu am dorit sa merg la studii la Oxford, sau mai degraba in America, dar era anul 1972 iar Tovarasa Elena Ceausescu a dispus oprirea acestui trend pozitiv care incepuse prin 1968. Ce sa-i faci, in Coreea de Nord – proaspatul model de atunci – nu pleca nimeni la studii, nici macar în Sud.

    Mihai Hristu
    0761323780.

    • Exact ce spuneam: tata, în 1983 sau cât era, nu avea ocazia asta din fix motivul pe care l-ai spus. E drept că sunt genul de om care îşi face griji, de fel, dar dacă nu ne-am face griji, nu ne-am pune probleme, nu am rezolva probleme şi nu am avansa. Părerea mea. Şi nu, nu căutam laudă, dar mi se pare penibil şi oribil să văd atâta puhoi de hateri.
      Sunt în ţară, dar nu ştiu când mă mai găsesc prin Bucureşti.

  4. Bună radiografia. Am citit undeva că de departe înţelegi mai bine ce se-ntâmplă în patrie. Apropo de patrie, unul dintre manualele alternative de geografie pentru clasa a XII-a îi învaţă pe elevi că au mai multe patrii (două de fapt), România şi U.E.

    • Şi eu mă consider atât român cât şi european, deci nu am ce să comentez. Poate doar faptul că nu vezi mai bine de afară – am contraexemple arhisuficiente. Eu văd mai bine pentru că mă ţin la curent cu situaţia din ţară.

  5. Foarte bun articol si in general pui punctul pe „i”, dar am o mica obiectie totusi. Lucrurile (sau poate asa mi se pare mie) s-au schimbat multicel. Ultimele dati cand am mers cu autobuzul sau cu trenul nu am vazut nici macar o persoana care sa mearga fara bilet. Nu zic ca nu se mai intampla, dar nu cred ca este intr-adevar o problema serioasa, cu siguranta nu „majoritatea”, cum spui tu. De asemenea, as mentiona o alta problema a romanului pe care nu ai tratat-o (sau ai tratat-o putin): romanul se enerveaza din orice. Il supara orice. De fiecare data cand ma intorc cu autobuzul de la aeroport se intampla sa fie undeva doi oameni care sa se certe. Mai ironic sau mai putin, mai inteligent sau mai putin, mai agresiv sau mai putin dar intotdeauna exista. Motiv exista intotdeauna. Ba ti se pare cateodata ca tii ba cu unul, ba cu altul, ca are dreptate. Dar nu schimba faptul ca romanul nu stie sa cedeze, nu stie sa lase de la el, mai pe scurt, nu stie sa rateze o ocazie de a tipa la altcineva. Si mie aici mi se pare ca este problema cea mai mare.

  6. Mai am de facut o completare: romanului ii place sa se certe si ii place sa critice. Zicand asta si pentru ca eu tocmai m-am incadrat in aceasta categorie prin remarca de mai sus, voi incerca sa „repar” problema.
    Asadar, intr-o nota mai placuta, as adauga si o povestioara mai optimista, menita sa critice pozitiv si sa dea un exemplu frumos.
    Eram in autobuz. Pe un scaun statea un baietas de educatie nu excelenta (incerc din greu sa fiu politically correct) care manca o portocala. Alaturi de el statea o batranica. La un moment dat, baietasul se ridica, in mod evident cu intentia de a arunca pe geam cojile. O aud pe batranica zicandu-i ceva si in gandul meu „Oh, Doamne, iar cearta”. Pe urma aud si continuarea, pe un tot total diferit de ce ma asteptam eu, blajin, calm: „Cum sa le arunci pe geam? Nu este frumos asa.” Si scoate o punguta din geanta, pe care i-o intinde. „Uite, pui cojile in punga asta si o tii in mana si le arunci la un cos de gunoi cand cobori. Poti sa patrezi punga si sa o folosesti data viitoare cand ai aceasta nevoie”.
    Recunosc, aceasta batranica mi-a facut ziua mai frumoasa.
    Deci hai sa facem si noi ca ea! Pe principiul „Vorba dulce, mult aduce!”, hai sa corectam pe cei care fac lucruri urate, dar hai sa ii corectam frumos!
    O alta morala ar fi: hai sa incercam sa nu mai observam atat de tare tot ce este urat si, mai mult, hai sa observam ce este frumos. Nu zic sa inchidem ochii la ce e rau, dar cred ca ne concentram atentia prea mult pe aspectele negative. Hai sa discutam si despre romanii care fac lucruri frumoase. Hai sa dam si exemple pozitive. Numai asa vom scoate capul la aer, candva, intr-o zi cu soare!

  7. Buna Ion, si eu sunt ca tine. m-am intors de un an in Ro dupa un master la LSE intr-o tema care aproape nu exista ca practica si disciplina academica in Ro. din fericire, in cazul meu – in virtutea personalitatii si a specificului meseriei, imi place sa construiesc acolo unde nu exista si ma tin cu dintii de asta chiar daca imi iau periodic portia de hateri, frustrare, ignoranta si indolenta. ce mi-e cel mai important si util e sa gasesc si ceilalti oameni ca mine (sunt multi) si sa tinem aproape pentru a ne intretine intact moralul, etica si principiile de viata. sunt convinsa ca tu si cu mine reprezentam ‘firescul’ si asta e lumea in care imi aleg sa traiesc. si mai sunt convinsa ca bula de firesc in care traiesc creste continuu si va virusa si pe altii in timp.

    intre timp tin la sanatatea mea si nu las pe nimeni cu opinii pe care nu le cred si nici nu le respect sa imi consume nervii si ficatii.

  8. Cata ipocrizie pe capul tau mai draga Ion. Te ridici si ai tupeul sa ne impartasesti „grijile” tale si ce ai sesizat tu dupa 2 ani de stat la vai de mine, Oxford?

    Pai tu mai baiatule, in liceu iti cumparai notele. Cu toti stim foarte bine cu doamna Ambrinoc statea la usa cancelariei cu sacose pt diferiti profi ca sa rezolve orice fel de probleme.

    Olimpic? In vise? La misto? Treceai si tu de un judet ca atata mai putea si tati (inspector de mate) si mereu faceai cacatul praf la nationale, nici pomeneala de baraje sau ceva. La bac, la fel, totul frumos aranjat. Cat tupeu poti sa ai sa vii sa suferi pe aici cu chestii de genu?

    Si da, eu sunt printre cei care am tupeul sa spun, si ce daca Oxford? Oxford pune romanilor conditia de intrare media 8 la BAC. Sunt destui prosti si ignoranti care ajung pe acolo din greseala mai mult mancand cacat si bagand vrajeala proasta. Oxford in ultimii ani a decazut enorm, cu atat mai mult cu cat statisticile arata ca mai bine de 10% dintre absolventi nu isi gasesc loc de munca dupa terminarea studiilor. Doar la nivel „local” (adica Marea Britanie), Oxford este considerata poate ca fiind jegul de sub unghia celor de la Imperial sau Cambridge.

    Ai aparut la Pro Tv total din greseala, intr-o emisiune facuta la misto lucru vizibil numai din faptul ca numeau Oxford, cea mai prestigioasa universitate din lume.

    Situatia la ora actuala in Romania, este una de tot cacatul, cu o clasa politica care nu promite absolut nimic. Un adevarat pericol vor fi cei ca tine, niste ignoranti handicapati, cu o impresie mult prea buna despre sine. Cei care dupa ce fac niste studii prin afara, vor vrea sa se intoarca in tara „pentru care isi fac griji” si sa pozeze in chip de salvatori intelectuali. Nu…cei din categoria ta, vor fi leprele viitorului pentru aceasta tara :).

    Inchei prin a-ti face o urare calda specific romaneasca: In liceu, la Hasdeu, ai fost ultimul om, credeam ca o sa scapam de tine cat de cat cand am auzit ca pleci in Anglia, dar continui sa ne exasperezi si de acolo, asa ca noi, un grup mai numeros de fosti colegi de clasa si de liceu, iti spunem: „Mai du-te-n in Dumnezeii Ma-tii, mai draga Ioane”

    • fac câteva mici clarificări: tata n-a fost inspector de mate decât în 1999-2000. iar pe vremea aia nu mergeam la olmpiadă. m-am calificat de două ori pentru baraje la naţională. o dată, ce-i drept, nu am făcut nimic, pentru că nu m-am pregătit pentru ele. a doua oară nu m-am mai dus.

      acum, dragule, ai putea avea bunul simţ să nu înjuri de sub anonimat şi să îţi dai o adresă de mail valabilă. dar na, pe net toţi suntem centauri.

      prin minunile ip trackingului: salut, boţule 🙂

    • Comentariu poentru „Un coleg de liceu”.

      Mamă, câtă ură! Domnule „coleg”, dar tu de ce nu eşti la Harward?

      Lasă-l pe Ion – pe care nu-l cunosc- sa studieze la Oxford, bună-proastă cum o fi, iar tu arată-ne superioritatea de altundeva, de mai sus.

      Ce ai câştigat cu acest comentariu? Ne-ai băgat in hazna, Ion va continua la Oxford, tu, unde eşti, că nu ne-ai spus. Aştept informaţii suplimetare.

      • nu mi-a fost coleg de liceu. îl cunosc vag. sau aşa presupun, mulţumită tracerelor de ip-uri de pe net.

  9. Am sa-ti spun simplu: continua si nu te uita la tara asta; Stiu ca vrei sa te intorci dar nu o face; acum 20 de ani am avut sansa sa plec in vest ca
    inginer de sistem ; nu am facut-o ! am facut bani in Romania; suficienti
    sa am casa ,masina buna , bani in cont sa plec oricind la un hotel de 5
    stele; parafrazind pe Plesu am fost „o buruiana in gradina capitalismului”!
    Aceasta este solutia sa reusesti in Romania : sa fi o buruiana , nu un trandafir!
    Ca sa reusesti aici nimeni nu te intreaba daca ai terminat la Oxford ci cine
    te sustine din securitate; nu poti sa ai opinii ci trebuie sa fi rima!
    Actualul ministru al invatamintului are curs la Harvard: ala scurt de doua
    saptamini!
    Cocalarii si pitipoancele care te injura nu au deschis niciodata o carte mai mult de 10 minute sau daca nu avea poze; nu-i baga in seama; nu stiu ce inseamna o Faza Nationala la Olimpiada sau un interviu la Oxford cu atit
    mai putin, asta si deoarece nimeni nu o sa-i cheme la un asemenea interviu (pentru cunoscatori se stie cum se ajunge la interviul de la
    Universitatile de top din Anglia).
    Si chiar o data pe an poti sa apari la tv.: pentru noi care stim ce inseamna
    performanta.
    Continua in occident chiar daca nu va avea cine sa-mi plateasca pensia!
    Mihai.

  10. Foarte corect. În afară de paragraful cu ”șmenarii”. Adică în general trebuie să fii prost să nu fraierești sistemul dacă poți. De ce să nu copiezi la bac dacă poți? Merită să pici bacul doar pentru o așa-zisă ”corectitudine”? Zi-mi tu că nu te uiți la filme pe vplay sau nu le iei de pe torrents!
    Alt exemplu pe aceeași temă: Ești pieton și stai la trecere la semafor. Să zicem că te grăbești undeva. E roșu, dar nu vine nicio mașină. Oricât de corect ai fi, tot ai trece!
    Așa că, problema nu stă în oameni. Suntem ”șmenari” din fire și chestia asta n-o putem schimba. Ceea ce trebuie făcut e luarea de măsuri împotriva acestor șmecherii (gen camerele de la bac).

    P.S. Poate ne întâlnim la toamnă la Oxford. Am fost la interviu și aștept groaznic răspunsul.

  11. Nu m-ai înţeles. Nu spun că nu e firesc să iei merele care atârnă peste gard la înălţimea ta. Spun că nu e firesc să îl înjuri pe vecin că prinde creanga mai sus să nu mai poţi lua. Şi mai spun că putem învăţa să fim şi corecţi, şi prin asta mă refer la a nu merge cu naşul, ci a cumpăra bilet. Că aşa e firesc. Evident că jumate din problemă e la ăia care permit aşa ceva, dar trebuie şi noi să învăţăm să nu ne mai bazăm doar pe ei.

  12. Omule, ai probleme grave… Pe langa faptul ca suferi de complexul personalitatii, te crezi buricul pamantului si ai senzatia ca toti ceilalti din jurul tau sunt niste prosti, esti si un retardat din punct de vedere social. Intelectual sa zicem ca esti undeva peste mediocru, dar social esti vai de capul tau, te bazezi pe ajutorul parintilor si incerci sa pacalesti lumea… Pai tu crezi ca nu stim cat costa facultatea in Anglia? Si eu sunt pe acolo, si stiu foarte bine ca nu poti trai fara 700 de lire pe luna, ceea ce ma indoiesc ca este o suma pe care si-o poate permite oricine. Lasa figurile, suntem multi care te suportam, oricat de vei ascunde te vom calca in picioare o data si o data!

    • care dintre noi se ascunde? eu, „ion ambrinoc”, sau „un coleg de liceu” care nici nu binevoieşte să îşi dea, cum fac ceilalţi comentatori, adresa de mail? şi oare cine are probleme grave? eu, sau tu că vii la mine acasă să arunci cu pietre în geam, şi apoi fugi ca un copil de clasa a doua?

      • Si când te gândeşti că toată această dispută feroce cu ameninţări, dintre „Ion Ambrinoc” şi „Un coleg de liceu” se dă pe străzile încercate de timp ale Oxforului şi, probabil, Londrei. Asta da, viaţă!

  13. citez:
    Un coleg al meu, care a îndrăznit să spună că românul este pasiv şi aşteaptă să i se dea mură-n gură, e un neisprăvit care habar n-are de istoria noastră.

    Apoi, cum zicea şi Vadim în reportaj, românul are o mare problemă. Pasivitatea.

    • Eu m-am speriat un pic când am văzut citatul – sper că nu ai înţeles total greşit ce am vrut să zic, şi că epitetele de „neisprăvit care habar n-are de istoria noastră” nu-mi aparţin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: