De ce nu-mi plac „grupările militante”

Aici, prin grupări militante, mă refer la feminişti (mă rog, feministe), homosexuali, haterii unor religii (specifice sau religiilor în general), grupările care se zbat pentru „drepturile omului” şi, mai ales, cele cu „drepturile animalelor”.

Pentru mine, toate grupările astea sunt la fel: se zbat foarte tare ca să îşi impună punctul de vedere, şi să îl bage pe gât altora prin diverse moduri – în general, prin, să zic, manifestaţii şi demonstraţii publice. Toţi constituie grupări de opoziţie – din ce observ eu, principala activitate este de a se chinui să-i demonstreze celui ţintit că este primitiv-retrograd, ipocrit sau doar prost. Exemple concrete? Feministele care se plâng că lumea este patriarhală şi că nu sunt respectate (mă mănâncă foarte tare tastatura să o dau în bancuri cu scopul feminismului, de a le integra pe urâte şi proaste în societate). Homosexualii care se plâng că nu au drepturi şi sunt persecutaţi. Ateii care, din înţelepciunea lor superioară tuturor creştinilor, ţin în permanenţă să demonstreze credincioşilor că ei au dreptate (susţinând, în acelaşi timp, că nu îi interesează subiectul existenţei unui Dumnezeu). Credincioşii care se bagă în dezbateri teologice cu ateii, dorind, invariabil, să ajungă la un conflict şi să le demonstreze că n-au dreptate. Fundamentaliştii care dau vina pe religie pentru toate războaiele, popi care zic că musulmanii sunt păgâni şi au o credinţă greşită. Ăia cu drepturile animalelor care nu mai pot de grija maidanezilor, care sar ca arşi când cineva omoară o pisică sau otrăveşte un câine de lângă bloc.

Ei bine, hai să vă explic un lucru. Ăia care nu respectă femeile nu o fac din cauza „societăţii patriarhale”. Ăia care omoară oameni şi dup-aia strigă „Allah akbar!” nu o fac pentru că debordează de credinţă. Cruciadele nu s-au făcut pentru că Dumnezeu e mare, ci pentru că „e foame de bani”. Cu homosexualii lumea n-are ce are pentru că ar fi retrogradă. Cine omoară animale pentru plăcere nu o face fiindcă animalele n-au drepturi. Nu. De vină nu sunt motivele astea atât de popularizate, e mult mai simplu.

Oamenii sunt bulangii. Naşpa. Răi. Idioţi. Neînţelegători. Secături. Nu toţi, nu în general, dar oamenii ca specie au boala asta. Care boală nu va fi stârpită niciodată, indiferent de câte grupuri militante se fac. Iar pe mine mă miră că lumea nu înţelege asta şi preferă să se angreneze în dezbateri stupide – m-am plictisit de atei care îmi zic că religia e proastă pentru că a omorât atâţia oameni în războaie. Nu religia omoară, ci naşpacitatea şi idioţenia umană. Dacă eu te omor pe tine şi urlu „cu Dumnezeu înainte” nu sunt un cruciat, un luptător pentru religia mea. Sunt un om de doi lei, un criminal şi un ipocrit. La fel, musulmanii ăia care i-au tăiat capul cu sabia unuia în Londra nu sunt exponenţii religiei, ci doar doi idioţi.

Şi acum vine bomba: eu cred că lumea înţelege, măcar la un nivel inconştient, chestia asta. Pentru că am fost crescuţi în ideea de a nu generaliza şi a nu judeca o carte după copertă. Cred că înţelegem ideea asta. Dar, fiind oameni, avem o plăcere perversă, ne place să avem dreptate. Ne place să avem dreptate şi să n-aibă celălalt. Recunosc, şi eu o am – îmi place foarte mult ideea de a spune cuiva în faţă că este prost. Dar mă controlez, nu o fac. Deşi am avut ocazii. Şi cred sincer că toţi o avem. Diferenţa e că nu toţi o şi controlăm. Revenind: dacă tu, feministă, îmi spui mie că femeile n-au drepturi pentru că se practică „date rape” (adică te îmbeţi tu, se îmbată el, tu leşini, el te vede şi ţi-o trage aşa leşinată cum eşti), eu înţeleg că nu vrei să îţi asumi responsabilitatea pentru faptele tale şi consecinţele lor şi preferi să nu recunoşti că oamenii fac chestii naşpa de bulangii ce sunt, pentru că îţi place mult mai tare să îmi spui mie în faţă că sunt un exponent al societăţii patriarhale şi de-aia nu îţi dau dreptate.

Nu ştiu dacă simţiţi unde bat, dar eu cam pun un semn de congruenţă (≡, mai pentru matematicieni, aşa) între ăia care, să zicem, omoară oameni sau animale de bulangii ce sunt, şi ăia care nu vor să recunoască adevărata motivaţie şi să pună acţiunile lor pe seama unor chestii gen credinţa religioasă. Pentru că ambii găsesc o plăcere la fel de perversă în ceea ce fac, şi o fac fix pentru asta, nu pentru că vor „să fie mai bine”.

Pentru că dacă vrei să fie mai bine, realizezi că anumite chestii provin din cât de răi sunt unii indivizi, că ei poartă toată vina, şi nu cauţi să faci propagandă care nu poate decât să creeze zâzanie. Şi dup-aia să te miri de ce scandal iese.

Pe scurt: dacă eşti deştept, cauţi să nu creezi zâzanie, nu militezi pentru diverse prostii.

Anunțuri

~ de Ion pe Mai 23, 2013.

2 răspunsuri to “De ce nu-mi plac „grupările militante””

  1. Ai dreptate in mare parte, insa ce zici se aplica in principal celor care infiinteaza si organizeaza astfel de grupuri si manifestatii. Sunt sigur ca sunt multi simpli participanti care chiar cred ca rezolva ceva si nu o fac din pura placere sa creeze zazanie sau sa le demonstreze altora ca nu au dreptate.

    • Nu ştiu cât sunt de drăguţ când zic asta, dar participanţii sunt „masa” de gură-cască în ochii mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: